Ce-o să zică lumea și frica de supraviețuire
Nu ai zice că au ceva în comun și totuși una o susține pe cealaltă. Hai să vedem cum:
Când suntem mici, cea mai mare frică a noastră este cea de respingere și automat de abandon. Ca și copii noi nu putem supraviețui fără părinții sau îngrijitorii noștri. Nu putem să ne procurăm singuri hrana, să ne asigurăm un adăpost și să ne protejăm de pericole.
De aceea, copii fiind vom face orice pentru a fi acceptați și iubiți de părinții noștri. Aceasta este și perioada în care se formează umbrele.
Această nevoie de apartenență este bine încodată în sistemul nostru, pentru că înainte era apartenența la trib.
Din nou, dacă tribul te excludea, șansele de supraviețuire erau mult mai mici.
Antilopele separate de turmă sunt prăzi mult mai ușoare pentru lei.
Bun, ce înseamnă asta în zilele noastre și cum ne afectează.
Când te duci la un interviu pentru un job nou, când performezi sau nu performezi destul, când ieși din tiparele societății sau nu te conformezi lor, se activează frica.
Este o frică inconștientă care te „paralizează”, pentru că este legată de sistemul nostru de supraviețuire.
Cum să nu ne lăsăm controlați de această frică?
În primul rând prin identificarea ei.
Frica nu este un lucru rău! Dacă nu ne-ar fi frică de nimic, nu ne-am asigura când trecem strada sau am merge să înotăm cu crocodilii.
Ne ajută, ținându-ne în viață. Când funcționezi doar din frică, atunci devine într-adevăr limitativ.
Spuneam mai sus că primul pas este să o identifici. Îți este mult mai ușor să navighezi printr-o emoție atunci când îi dai un nume.
Pasul doi este să începi să respiri profund, atunci când faci asta îi dai creierului semnalul că este în siguranță și se poate relaxa. Iar emoția începe să scadă ca și intensitate.
Pasul trei este să te expui cât mai mult situațiilor de care ți-e frică. După ce creierul observă că în urma experienței de care îți era atât de frică nu ai murit, începe să se relaxeze puțin.
Hai să-ți dau un exemplu:
Dacă ți-e frică de apă, începe să mergi la piscină. Nu fă asta singur/ă! Găsește-ți un instructor de înot și împreună începe să testezi limitele fricii. Este bine să ai pe cineva cu tine când faci asta, altfel riști să dai fricii și mai multă putere.
La fel cu mersul la interviuri, poți să găsești un consultant care să te pregătească.
De cele mai multe ori frica și blocajele apar atunci când nu putem să răspundem la întrebarea „cum?”.
Ce-o să zică lumea?
Când ai o comunitate care funcționează pe frică, este normal să fie reticenți legat de schimbare și inovare, mai ales când și tipul te personalitate este unul care susține tradiția.
Curajul nu este lipsa fricii, ci luarea acțiunilor în ciuda fricii.
Știi, și Galileo a fost excomunicat de biserică pentru că a susținut că pământul se învârte în jurul soarelui și nu invers.
Aici te ajută disciplina, făcând acel lucru de care ți-e frică, de atât de multe ori până când poți să gestionezi orice situație asociată fricii.
Este ca și condusul, mersul pe bicicletă sau orice activitate în care ai investit multe ore de practică, aduc măiestrie și multă încredere în tine.
În plus așa se crește și se activează energia adultă.
Care este frica cea mai mare cu care te confrunți?
Ce faci când îți este frică?
Ce te ajută?
Ca de obicei, părerea ta contează! Lasă-ne un comment sau scrie-ne pe email.
Te îmbrățișez cu drag,
Lavinia Meda