Convingerile și rezultatele lor
Una din premisele NLP spune așa:
„Nici un răspuns, comportament sau experiență este reprezentativă în afara contextului în care a fost creat.”
De multe ori convingerile legate de lucrurile pe care noi considerăm că nu putem să le facem, că nu sunt de noi sau că nu intră în atribuțiile noastre creează așteptări de eșec sau că doar altcineva poate să facă așa ceva.
O să-ți dau exemplul folosit de Robert Dili, care mie mi s-a părut genial.
„Una dintre clientele lui avea fobie de insecte, și senzația că aceste insecte se găseau peste tot și că o „invadau”.
Femeia își petrecea majoritatea timpului încercând să se protejeze de aceste insecte.
Avea 72 de perechi de mănuși și purta haine care ii erau lungi pentru fi acoperită complet, își freca tot timpul pielea ca să fie sigură că nu rămân pe ea nici un fel de insecte oricât de mici. De aceea avea locuri în care pielea era iritată și roșie.
Evita orice contact cu oamenii de teama că aceștia aduc și mai multe insecte.
Orice argument logic legat de insecte, era respins și rezultatul era că ea se izola și mai tare.
Abordarea pe care Robert Dili a folosit-o a fost că nu a încercat să o scape fobia de insecte. Ia explicat că mulți oameni fac alergii la diverse lucruri, unii la polen, alții la căpșuni și aparent ea la insecte. Ia prescris niște pastile antialergice care au rezolvat problema cutanee.
La următoarea lor întâlnire, femeia era foarte speriată că pastilele au funcționat și insectele nu mai vin la ea, acum ca este „imună”.
Însă dificultatea era că ea nu știa acum ce să facă. Și-a petrecut ultimii 15 ani din viață protejându-se de insecte.
„Cum voi știi să vorbesc cu oameni?” „Ce fel de haine va trebui să port?” „Cum voi știi unde să merg și ce să fac?” „Cum voi știi pe cine să las să mă atingă?”
Convingerile limitative apar cel mai adesea când nu știm să răspundem la întrebarea „cum?”.
Acestea au rolul de a ne proteja, ca și în cazul femeii de mai sus care nu trebuia să ia nici un fel de decizii, nu exista riscul ca cineva să o dezamăgească sau să eșueze în proiecte. A cea fobie o proteja, într-un mod limitativ și disfuncțional, dar o proteja.
Una din marile mele convingerile limitative a fost că „dacă nu-ți iese din prima perfect, nu o să-ți reușească niciodată.”
Acum avantajul acestei convingeri era că atunci când predam un proiect sau o prezentare, știam că sunt perfecte și fără cusur. Dezavantajul era că nu încercam decât acele lucruri care știam că-mi vor reușii.
M-am „vindecat” de această convingere, eșuând timp de 2 ani de zile la un proiect care toată lume îmi spunea că este imposibil. A fost imposibil, până când am reușit, iar asta abia după ce am integrat eșecul ca și parte normală din a „învăța” și că este ok să fi „perfect imperfectă”
Vezi tu oamenii în general își schimbă convingerile și așteptările în funcție experiența acumulată. Când am eșuat epic am crezut că viața se oprește acolo, dar nu am murit, pământul a continuat să se învârtă și în dimineața următoare soarele a răsărit. A fost greu pentru egoul meu, dar am învățat că așa arată inovația.
Vreau să te gândești la o situație sau domeniu din viața ta unde te simți blocată și să observi care este avantajul acestui blocaj/frici.
Ți-am pregătit câteva întrebări de coaching care să te ajute:
Ce îți dorești? Este intenția/ obiectivul tău clar?
Cum te simți când te gândești la acel blocaj? Identifică și notează toate emoțiile pe care le simți.
Ce se întâmplă dacă acest blocaj dispare? Cum arată viața ta fără el?
Care sunt resursele de care ai nevoie? Ce îți lipsește? Cine te poate ajuta? Cine a mai trecut printr-o situație asemănătoare și cum a depășit-o?
Cine devii tu fără acest blocaj?
Ce nu se întâmplă dacă nu depășești acest blocaj?
Cum arată viața ta în următorii ani dacă nu depășești acest blocaj?
Cine ești tu după ce ai depășit acest blocaj?
Întrebările funcționează doar dacă răspunzi la ele. Stai cu ele!
Uneori lucrul de care ne este cel mai frică, este frica însăși. Cum nu există lumină fără întuneric, așa nu există curaj fără frică. Nu este despre a invalida ceea ce simți, spunând că „nu ți-e frică”, ci despre a recunoaște frica și a lua acțiune oricum.
Când identificăm și dăm „nume” lucrurilor de care ne este frică acestea își pierd din intensitate.
Poți să aplici întrebările de mai sus în toate domeniile din viața ta.